
Viața e atât de nedreaptă și totodată parcă și Dumnezeu e nedrept. De ce trebuie să dispară dintre noi persoane ce ne sunt atât de dragi? De ce trebuie să îi ia la EL pe cei apropiați nouă când acestora nu le-a venit încă timpul să plece dintre noi? DE CE? Întrebarea asta nu are răspuns. Nici acum nu îmi pot reveni... El este Marius, fost coleg de clasă și un foarte bun prieten. Avea 20 de ani și toată viața înainte. Era un băiat de nota 11, la locul lui, cu capul pe umeri, foarte vesel și plin de viață, mereu cu zâmbetul pe buze, și chiar dacă nu îl cunoșteai, te simțeai foarte bine în compania lui. Zilele trecute a avut un accident de motocicletă foarte grav, ajungând în comă la Spitalul de Urgență Floreasca. Ne-am rugat pentru el, familia lui și toți cei ce îl cunoșteau și stiau ce pațise ... sperând că Dumnezeu nu va permite ca un copil...om atât de bun la suflet ... să se stingă, să plece dintre noi atât de devreme. El a luptat mult, și mai avea nevoie doar de un pic de ajutor din partea Divinității ca să își revină și să se facă bine. Însă acum parcă Dumnezeu nu a existat... nu a făcut acel miracol de care Marius avea nevoie.
Dumnezeu te-a luat la el și în urmă au rămas multe suflete triste și îndurerate. Să îți găsești pacea și liniștea acolo unde te-ai dus, la EL. Odihnește-te în pace Marius..dragă frățioare. Vei rămâne mereu în inima și în sufletul meu.


1 comentarii:
http://ro.netlog.com/djaroslav/blog/blogid=563414
Trimiteţi un comentariu